PARAGÓGĂ s. f. adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). (< fr. paragoge) Vezi definitia »

NOTOCÓRDĂ, notocorde, s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului unor animale, sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală. [Var.: notocórd s. n.] – Din fr. notochorde. Vezi definitia »

GRANDILOCVĂ?NȚĂ? f. ElocvențĂ? sau stil afectat, care abuzeazĂ? de cuvinte alese și efecte facile. -Din fr. Grandiloquence Vezi definitia »

ONICARTRÓZĂ s. f. afecțiune ereditară caracterizată printr-o atrofie a unghiilor, însoțită de importante anomalii articulare. (< fr. onycharthrose) Vezi definitia »

suptúră, suptúri, s.f. 1. (pop.) sugere, supt (cu gura, cu botul și cu buzele). 2. prădare. Vezi definitia »