Definita cuvantului păcat
păcát (păcáte), s. n. – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), cf. it. peccato, prov., cat. pecat, fr. péché, sp., port. pecado. – Der. păcătos, adj. (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, vb. refl. (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, s. f. (viciu, ticăloșie); păcătui, vb. (a face păcate, a greși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păcat
NEÎNGHEȚÁT adj. v. RAVAC (1). Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. [DEX '98] Vezi definitia »
ablegát (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegáți Vezi definitia »
CUNEÁT, -Ă adj. Cuneiform. [Pron. -ne-at. / cf. lat. cuneus – pană, cui]. Vezi definitia »
CENTUMVIRÁT s.n. Demnitatea de centumvir. [Cf. fr. centumvirat]. Vezi definitia »
MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat. Vezi definitia »