Definita cuvantului pace
páce, s. f. – Situație, stare fără război. Lat. pacem (Pușcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s. f. (înv., neliniște); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s. m. (înv., pacificator); pașnic (var. pacinic), adj. (pacific); pășnicie, s. f. (liniște). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s. n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincție care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de „problemă tranșată” sau „să nu mai vorbim de asta”, ca în cazul lui sănătate.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pace
ce inseamna expresia a „a pune la pastrama” Vezi definitia »
BÂRCOÁCE s. f. Mic arbust cu fructe roșii, care crește pe stânci, în pădurile de munte (Cotoneaster vulgaris). Vezi definitia »
CÁLCE2, s. f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis. Vezi definitia »
ce inseamna??? Vezi definitia »
FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr. factice) Vezi definitia »