pârcioácă, pârcioáce, s.f. (reg.) țuică, rachiu de calitate inferioară. Vezi definitia »

CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb. – Din sl. kamenĩ „piatră”. Vezi definitia »

ARÁMĂ, (2) arămuri, s. f. 1. Metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru. ◊ Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea). 2. (La pl.) Obiecte făcute din aramă (1). – Lat. *aramen (= aeramen). Vezi definitia »

AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique. Vezi definitia »

ȘANTÉZĂ, șanteze, s. f. (Rar) Cântăreață într-un local de petrecere. – Din fr. chanteuse. Vezi definitia »