sgárdă (-ắrzi), s. f. – 1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicațiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Pușcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); același lucru se poate spune și despre cuvîntul alb. Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

ACTOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la actograf. (< fr. actogramme) Vezi definitia »

pribóină, pribóine, s.f. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri. Vezi definitia »