Definita cuvantului pală
pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pală
ESCÁRPĂ s.f. Taluzul dinspre unitățile proprii al șanțului obstacol dintr-o fortificație. [< fr. escarpe, cf. it. scarpa – taluz]. Vezi definitia »
AUTOTOXÍNĂ s. f. substanță toxică produsă de propriul organism. (< fr. autotoxine) Vezi definitia »
aripată, aripate, s. f. 1. pasăre de curte. – 2. (peior.) țigan Vezi definitia »
LISOZÍMĂ s.f. v. lizozimă. Vezi definitia »
FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță. Vezi definitia »