Definita cuvantului pandur
pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pandur
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (Rar; în mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus. Vezi definitia »
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemănătoare ca formă. – Fr. calembour. Vezi definitia »
SEMIOBSCÚR, -Ă, semiobscuri, -e, adj. Care este, în parte, obscur, care se află în penumbră; insuficient luminat. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscur. Vezi definitia »
BULGUR s.n. Crupe din boabe de grâu încolțite sau opărite, apoi uscate și măcinate grosier, fierte ca păsatul, consumate tradițional în țările orientale (cu bulete de carne, stafide, năut etc.) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z