POZITRÓN, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron. Vezi definitia »

MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton]. Vezi definitia »

PULMÓN s. m. plămân. (< lat. pulmo, -nis) Vezi definitia »

SOMATHORMÓN s. m. hormon somatotrop. (< fr. somathormone) Vezi definitia »

SUPERSTÓN s. n. bronz de aluminiu și cupru, cu foarte bune proprietăți mecanice. (< engl. superstone) Vezi definitia »