Definita cuvantului pănură
pănúră (pănúri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pănură
depsídă s. f., g.-d. art. depsídei; pl. depsíde Vezi definitia »
pețitúră, pețitúri, s.f. (înv.) pețitorie. Vezi definitia »
CRONOPROFESIOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei fiecărei operații componente. (< crono- + profesiogramă) Vezi definitia »
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură. Vezi definitia »
potoroáncă, potoroánce, s.f. (reg.) 1. monedă veche de aramă, cu valoare de patru creițari. 2. nasture mare de metal. Vezi definitia »