TRÚDĂ, trude, s. f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ◊ Loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig. 2. Chin, suferință; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. trudŭ. Vezi definitia »

ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse) Vezi definitia »

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette]. Vezi definitia »

a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut Vezi definitia »

ATEROMATÓZĂ s.f. Prezența în număr mare a plăcilor de aterom în pereții arterelor. [< fr. athéromatose]. Vezi definitia »