Definita cuvantului papură
pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu papură
FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine]. Vezi definitia »
TRANSIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance. Vezi definitia »
BĂTÚTĂ, bătute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini și din picioare) și al melodiei după care se execută. – V. bate. Vezi definitia »
ANTRACHINÓNĂ s. f. substanță organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranți. (< fr. anthraquinone) Vezi definitia »
plecătúră, plecătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. îndoire, încovoiere, curbare. 2. înclinare spre ceva, atracție pentru ceva. 3. oaie care dă lapte; plecătoare, mânzare. Vezi definitia »