Definita cuvantului papură
pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu papură
ONDOGRÁMĂ s. f. înregistrare obținută la ondograf. (< engl. ondogram) Vezi definitia »
BIOTÍNĂ s. f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine. Vezi definitia »
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) Vezi definitia »
cocorádă, cocoráde, s.f. (reg.) plăcintă de mălai, ouă și unt, umplută cu brânză sau cu urdă și mărar, cu carne, cu poame etc. Vezi definitia »
MAHALAGÍȚĂ, mahalagițe, s. f. (Rar) Mahalagioaică. – Mahalagiu + suf. -iță. Vezi definitia »