CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva]. Vezi definitia »

INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter¹-+condiționare. Vezi definitia »

scrădíre, scrădíri, s.f. (reg.) 1. (despre plante și părțile lor) uscare prea tare; răscoacere. 2. (despre unele alimente) coacere prea tare; ardere, frigere prea puternică. Vezi definitia »

COMPROMÍTERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite]. Vezi definitia »

MISTIFICÁRE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica. Vezi definitia »