Definita cuvantului paraleu
paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paraleu
PULTACÉU, -ÉE adj. Care are consistența unei paste fierte. ♦ Anghină (sau amigdalită) pultacee = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. [< fr. pultacé]. Vezi definitia »
ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai. Vezi definitia »
BOMBÉU s.n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. [Pl. -uri. / < fr. bombé]. Vezi definitia »
a da sfoară la zmeu expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »
ETAMBRÉU s. n. deschizătură în puntea unei nave prin care trece axul cârmei sau un catarg. (< fr. étambrai) Vezi definitia »