ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. Vezi definitia »

țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu. Vezi definitia »

tutói, tutoáie, s.n. (reg.) bucium mic din coajă de salcie; tuturez. Vezi definitia »

PIETRÓI, pietroaie, s. n. Augmentativ al lui piatră; bolovan. – Piatră + suf. -oi. Vezi definitia »

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare). – Din baltă + suf. -oi. Vezi definitia »