Definita cuvantului parcan
parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parcan
ARTEZÍAN, -Ă adj., s. f./ s. n. (fântână, izvor) din care apa țâșnește în sus. (< fr. artésien) Vezi definitia »
CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. karabishte. Vezi definitia »
surán, -ă, adj. (reg.) 1. (despre părul, blana animalelor sau penelor păsărilor) sur, cenușiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale și păsări) care are pielea, părul, blana de culoare sură; cu penele sure; cenușiu, sein. Vezi definitia »
BIOACUSTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în bioacustică. (< bioacustică + -ian) Vezi definitia »
HEGELIÁN, -Ă adj. Referitor la filozofia lui Hegel. // s.m. și f. Adept al filozofiei lui Hegel. [Pron. -ghe-li-an. / cf. fr. hégélien]. Vezi definitia »