Definita cuvantului partă
pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu partă
CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. Vezi definitia »
NEREÍDĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se târăște pe fundul pâraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. néréide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis]. Vezi definitia »
METALOGENÉZĂ s. f. ramură a geologiei care studiază zăcămintele metalifere din scoarța Pământului. (< fr. métallogenèse) Vezi definitia »
CASÉTĂ s.f. 1. Cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc. 2. Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. ♦ Cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc. 3. Fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton. 4. Text tipărit încadrat într-un chenar. 5. Casetă tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații. [Cf. fr. cassette, it. cassetta]. Vezi definitia »