ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi. Vezi definitia »

ROͳ, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. – Sb. roiti. Vezi definitia »

rămăsói s.m. (reg.) văduv. Vezi definitia »

CĂRȚÓI, cărțoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui carte. – Carte + suf. -oi. Vezi definitia »

păscói, păscói, s.f. (reg.) păstrăv mascul; pește mascul. Vezi definitia »