Definita cuvantului păta
pătá (pătéz, pătát), vb. – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Lat. *pictāre „a picta”, cf. it. pittare „a șterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ct › t, cf. Pușcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu inițiala, cf. baptizāre › boteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin lat. *pitta ‹ gr. πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turtă”, cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s. f. (urmă, porțiune colorată diferit de rest, nuanță diferită; stigmat, rușine); pătat, s. m. (dedițel de pădure); petiță, s. f. (pată mică; măliniță; peteșie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici „peteșie”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păta
LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare]. Vezi definitia »
ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv). Vezi definitia »
SELECTÁ, selectéz, vb. I. 1. Tranz. A selecționa după un criteriu stabilit. ♦ A-și arăta preferința, a aprecia, a distinge (dintre mai mulți). 2. Tranz. A separa, în vederea izolării dintr-o mulțime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radiorecepție și de telegrafie) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. – Cf. selectiv, selector. Vezi definitia »
REDEȘTEPTÁ vb. I. tr., refl. a (se) deștepta din nou, a readuce (în simțiri), a-și reveni în fire. ◊ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller) Vezi definitia »
DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari. Vezi definitia »