protopopí, protopopésc, vb. IV (înv.) a exercita funcția de protopop (de șef al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat). Vezi definitia »

CARPI s.m. pl. (?sursa discutabila) Populație de origine dacică. În secolele II-III e.n. carpii au locuit teritoriul de la est de Carpați până la Nistru. După unii cercetători, denumirea de carpi vine de la Carpates (munte), nume ce derivă fie din rădăcina sker = „a tăia”, fie din alfabetul Karpë, Karme (karp-m) = „stâncă”; după alții, el ar deriva din rădăcina indo-europeană Kar = „a lăuda”. Indiferent dacă numele carpilor vine de la Carpates (munte), ori de la forma indo-europeană Kar, un lucru este sigur – și anume că populația carpică a locuit în preajma munților Carpați. [Sursa: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=Dictionare&op=content&tid=18] Vezi definitia »

CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și provocând durere; a pișca. ◊ Refl. Se ciupește singur. ♦ A apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura. ♦ Fig. A face aluzii înțepătoare; a necăji, a tachina. 2. Tranz. A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca). 3. Tranz. A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc. ♦ A smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta puțin; a se chercheli. – Cf. bg. čupja, scr. čupati. Vezi definitia »

EPI- pref. „deasupra, pe”, „după, la urmă”, „spre”. (< fr. épi-, cf. gr. epi, pe) Vezi definitia »

lupí, lupésc, vb. IV (înv.) a răpi. Vezi definitia »