Definita cuvantului pietate
pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pietate
POROPLÁSTE s.n.pl. Materiale plastice poroase, folosite în construcție ca materiale izolante etc. [Sg. poroplast. / et. incertă]. Vezi definitia »
RENGLÓTE s. f. pl. varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roșcate; fructul însăși. (< germ. Ringlotte) Vezi definitia »
PUTRIDITÁTE s.f. (Liv.) Putreziciune; putritudine. ♦ (Med.) Stare a țesuturilor descompuse. [Cf. fr. putridité]. Vezi definitia »
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. Vezi definitia »
ONEROZITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este oneros. – Din fr. onérosité. Vezi definitia »