Definita cuvantului pihotă
píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pihotă
DEVELOPÉZĂ s. f. utilaj la developarea, fixarea și spălarea filmului. (< developa + -eză) Vezi definitia »
FĂCLIÚȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uță. Vezi definitia »
TEATROTÉCĂ s. f. colecție de piese de teatru. (< fr. théâtrothèque) Vezi definitia »
BOTÍNĂ s. f. 1. cizmuliță. 2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic. (< fr. bottine) Vezi definitia »
obídă (obíde), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati. Vezi definitia »