BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreață]. Vezi definitia »

BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg) Vezi definitia »

MEGAÉRG s.m. Unitate pentru măsurarea energiei, egală cu un milion de ergi. [< fr. mégaerg]. Vezi definitia »

BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Fr. brandenbourg. Vezi definitia »

TAUMATÚRG s. m. cel care pretinde că poate face minuni. (< fr. thaumaturge) Vezi definitia »