Definita cuvantului pîrghie
pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrghie
TALAMOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală de suprimare a unor conexiuni ale talamusului. [Gen. -iei. / < fr. thalamotomie]. Vezi definitia »
CALCOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime; tipar adânc. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. – Din fr. chalcographie. Vezi definitia »
HEMOGLOBINOMETRÍE s.f. (Biol.) Determinare a cantității de hemoglobină din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hémoglobinométrie]. Vezi definitia »
tradíție (-ii), s. f. – Informație transmisă oral de-a lungul timpului. – Var. tradițiune. Fr. tradition. – Der. (din fr.) tradițional, adj.; tradiționalism, s. n.; tradiționalist, adj. Vezi definitia »
țepărúie, țepărúi, s.f. (reg.) 1. băț de lemn ascuțit; par. 2. ghimpe, țeapă. Vezi definitia »