nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui. Vezi definitia »

PREHOMINIÉNI s. m. pl. grup de hominieni intermediar între om și maimuțele antropiode: pitecantropul, sinantropul, africantropul. (< fr. préhominiens) Vezi definitia »

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan. Vezi definitia »

LIMNI- v. limno-. Vezi definitia »

HRACONÍ, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scuipa. – Din hraconit. Vezi definitia »