Definita cuvantului pîrț
pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrț
slovenéț, -eáță, adj. (înv.; despre oameni) elocvent; care are știință de carte. Vezi definitia »
ospắț (-péțe), s. n. – Masă, banchet. – Mr. uspeț. Lat. hospitium (Pușcariu 1230; Candrea-Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi „casă” (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s-a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor., XI, 128. Cf. oaspete. – Der. ospeție, s. f. (ospitalitate); ospețime, s. f. (adunare de musafiri). Der. neol. ospiciu, s. n., din fr. hospice; ospitalier, adj., din fr. hospitalier; ospitalitate, s. f., din fr. hospitalité. Vezi definitia »
CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee. Vezi definitia »
CĂRMĂCÚȚ, cărmăcuțe, s. n. Cârlig mic pentru prins cegă. – Carmac + suf. -ul. Vezi definitia »
CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. Vezi definitia »