Definita cuvantului pisc
pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pisc
ARABÉSC, arabescuri, s. n. Ornament specific decorației arabe, pictat sau sculptat, constând din diverse figuri (linii, flori, frunze etc.) împletite simetric. – Fr. arabesque. Vezi definitia »
VĂRVĂRÉSC, -EÁSCĂ, vărvărești, adj. Care aparține barbarilor, privitor la barbari; fig. crud, nemilos. – Din varvar + suf. -esc. Vezi definitia »
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. (Rar) Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. – Schimnic + suf. -esc. Vezi definitia »
inocésc, inoceáscă, adj. (înv.) călugăresc, monahal. Vezi definitia »
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Din broaște (pl. lui broască) + suf. -esc. Vezi definitia »