Definita cuvantului piti
pití (pitésc, pitít), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piti
BORDEȘTI, com. în jud. Vrancea; 2.026 loc. (1991). Ruinele bisericii fostei mănăstiri B. (sec. 17). Vezi definitia »
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti. Vezi definitia »
BERLEȘTI, com. în jud. Gorj; 2.817 loc. (1991). Vezi definitia »
lemeti, lemetesc v. r. (fig.) a se sătura, a se scârbi, a-i fi silă. Vezi definitia »
osfintí, osfintésc, vb. IV (înv.) a ajuta, a acorda asistență. Vezi definitia »