Definita cuvantului piuă
píuă (píue), s. f. – 1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piuă
ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche. Vezi definitia »
NEOSCOLÁSTICĂ s.f. Neotomism. [< fr. néo-scolastique]. Vezi definitia »
JÁMBĂ s.f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. [< fr. jambe]. Vezi definitia »
a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea. Vezi definitia »
SUPRAABUNDÉNȚĂ, supraabundențe, s. f. Abundență foarte mare, neobișnuită; belșug mare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundență (după fr. surabondance). Vezi definitia »