Definita cuvantului plăcintă
plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plăcintă
CINEMOGRÁMĂ s. f. înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări. (< fr. cinémogramme) Vezi definitia »
zeamă s. f., g.-d. art. zemii; (feluri) pl. zernuri Vezi definitia »
CARTÓFLĂ s. f. v. cartof. Vezi definitia »
nemeșoáică, nemeșoáice, s.f. (înv.) soție sau fiică de nemeș; nemeșoaie. Vezi definitia »
EPÚRĂ s. f. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni. (< fr. épure) Vezi definitia »