MARAVÉDI s. m. veche monedă măruntă spaniolă, până în sec. XVIII. (< sp. maravedí) Vezi definitia »

CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen. Vezi definitia »

mojdí (-désc, -ít), vb. – A pisa, a melița. Sb. možditi. – Der. mujdei (var. mojdei), s. n. (pastă de usturoi cu ulei sau cu apă), cf. sb. meždenik, „pastă de fasole” (după Cihac, II, 204, din sl. moštĭžĭ „untdelemn”; după Tiktin, din sl. mozga, cf. mîzgă; după părerea lui Crețu 338, din lat. mūria de allium); mojdier, s. n. (pilug). Vezi definitia »

prididi, prididesc v. i. (reg.) a simți nevoia imperioasă de a urina. Vezi definitia »

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi. Vezi definitia »