prânzúț, prânzúțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic. Vezi definitia »

ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »

COPILEȚ, copileți, s. n. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil² (1). – Copil² + suf. -eț. Vezi definitia »

RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec. Vezi definitia »

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină. Vezi definitia »