ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

a fi pocit la gură expr. a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri defavorabile. Vezi definitia »

GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. Poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. [< fr. griffe]. Vezi definitia »

CURBÉTĂ s. f. săritură a calului cu picioarele din față ridicate. (< fr. courbette) Vezi definitia »

a-i cădea ochii în gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn. 2. a fi surprins / uluit. Vezi definitia »