Definita cuvantului plean
pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plean
SPARTÁN, -Ă, spartani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechiului oraș grecesc Sparta. ♦ Fig. Persoană cu concepții și moravuri austere. 2. Adj. Care aparține Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ♦ Fig. Aspru, sever, auster. – Din lat. Spartanus, it. spartano. Vezi definitia »
koblenzián2 [z se pron. ț] (ko-blen-zi-a n) s. n. Vezi definitia »
GUGUMÁN, -Ă, gugumani, -e, s. m., adj. V. gogoman. Vezi definitia »
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan. Vezi definitia »
coldan, coldani s. m. (intl.) infractor începător. Vezi definitia »