Definita cuvantului pleată
pleátă (pléte), s. f. – 1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). Sl. pletŭ, pletĭ „împletitură”, din sl. plesti, pletą, pleteši, „a împleti” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica „pleată” și împleti. Se folosește mai ales la pl. – Der. pleteancă s. f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s. f. (plăsuță ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat și care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoșie, s. f. (păr mult); împletoșat, adj. (cu plete); pleter, s. n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleșnicar, s. n. (șopron, acoperiș pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pleată
CENTROPLÁSMĂ s. f. zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul. (< fr. centroplasme) Vezi definitia »
CEREBROANGIOSCLERÓZĂ s. f. scleroză a vaselor cerebrale. (< fr. cérébro-angiosclérose) Vezi definitia »
CUÁNTĂ, cuante, s. f. (Fiz.) Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare e proporțională cu frecvența radiației respective. ◊ Cuantă de energie = cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc. [Var.: cvántă s. f.] – Din fr. quanta. Vezi definitia »
SOLFATÁRĂ s. f. emanație vulcanică de gaze, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. (< fr. solfatare, it. solfatara) Vezi definitia »
LẤNCOTĂ, lấncote, s. f. (Înv., sec. XVI) Înșelăciune, înșelătorie, păcăleală. (din sl. ląkota = momeală) Vezi definitia »