Definita cuvantului plic
plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plic
HELIOTERÁPIC, -Ă, helioterapici, -ce, adj. Referitor la helioterapie; care ține de helioterapie. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliothérapique. Vezi definitia »
BENZÓIC, benzoici, adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și întrebuințată în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque. Vezi definitia »
LÁCTIC adj. acid ~ = acid organic aflat mai ales în laptele acru. (< fr. lactique) Vezi definitia »
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. Vezi definitia »
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -e, adj. (Despre obiecte) În stare de asepsie. – Fr. aseptique (< gr.). Vezi definitia »