topsecá, topséc, vb. I (înv.) 1. a otrăvi. 2. a se supăra, a se necăji, a se învenina. Vezi definitia »

CUMINECÁ, cumínec, vb. I. Refl. și tranz. (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. [Var.: cuminicá vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare). Vezi definitia »

NEMȚEÁSCA s.f. art. – V. nemțesc (3) [DEX'98] Vezi definitia »

degazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 degazífică Vezi definitia »

CLAUDICÁ vb. intr. 1. a șchiopăta. 2. a călca nesigur, a se împletici; a șovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina. (< fr. claudiquer, lat. claudicare) Vezi definitia »