Definita cuvantului plocat
plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plocat
ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera. Vezi definitia »
ANGOASÁT, -Ă, angoasați, -te, adj. (Livr.) Care este (profund) neliniștit. – V. angoasa. Vezi definitia »
IMPRIMÁT s.n. 1. Hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima]. Vezi definitia »
ÎNCLEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încleia. – V. încleia. Vezi definitia »
mușát (-tă), adj. – Frumos, drăguț. – Mr., istr. mușat. Din frumos, prin intermediul lui frumușat și dintr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat (Tiktin; REW 3450; Graur, BL, V, 70), cu reducție ca în (ma)mă-ta, (mă)măligă, (ma)morniță etc. Der. din lat. musteus „tînăr” (Giuglea, Dacor., III, 767; REW 3450N) nu este probabilă. În Trans. și înv. în toată dacor., cf. numele Mușat. – Der. mușețel, s. m. (romaniță, Matricaria chamomilla). Din rom. provine mag. musacól (Edelspacher 19). Vezi definitia »