Definita cuvantului ploșniță
plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ploșniță
CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière]. Vezi definitia »
șezátă, șezắți, s.f. (reg.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină streașina casei. Vezi definitia »
om dintr-o bucată expr. 1. om integru / onest / consecvent. 2. om lipsit de subtilitate. Vezi definitia »
vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe Vezi definitia »
PERIODOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică prin care se scot în evidență componentele periodice ale unui proces. [< fr. périodogramme]. Vezi definitia »