Definita cuvantului poală
poálă (poále), s. f. – 1. Fustă, partea inferioară a unor veșminte. – 2. Sîn. – 3. Partea inferioară a unui munte. – 4. Față de masă, covor fin. – 5. Țesătură scumpă care se așază în partea de jos a unei icoane. – Mr., megl. poală. Sl. polu „mijloc, margine, sîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 268; Conev 115), cf. bg., pol, sb., ceh., pol., rus. pola, pol. polka „pulpană”. E dubletul lui pol, v. aici. – Der. împolat, adj. (cu poale largi, amplu); poloană, s. f. (fustă mare, pulpană), cuvînt rar, citat numai de Damé; pulpană, s. f. (poală), probabil în loc de *polcană, cf. pol. polka, încrucișat cu pulpă „coapsă” (Cihac, II, 267; der. din fr. pourpoint „un fel de pieptar”, propusă de Bogrea, Dacor., I, 291 și admisă de REW 6424, Pascu, Arch. Rom., VI, 231 și Scriban, pare îndoielnică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poală
ELECTROBIOGENÉZĂ s. f. producere de electricitate în organismele vii. (< fr. électrobiogenèse) Vezi definitia »
FLUORÓZĂ, fluoroze, s. f. Intoxicație cronică cu fluor, provocată de prezența acestuia în cantități prea mari în apă de băut. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorose. Vezi definitia »
a umbla după colivă expr. a fi pomanagiu. Vezi definitia »
corbáncă, corbánce, s.f. (reg.) specie de pește cu spinarea verde-cafenie; batcă. Vezi definitia »
MINAVÉTĂ s. f. v. minavet. Vezi definitia »