Definita cuvantului poartă
poártă (pórți), s. f. – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Lat. porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s. m. (paznic; Munt., șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s. f. (femeie care păzește poarta); portărel, s. m. (înv., slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s. f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s. n., din fr. portique; portieră, s. f., din fr. portière; portal, s. n., din fr. portail.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poartă
LÓBDĂ s. f. v. lodbă. Vezi definitia »
CICLOGRÁMĂ s. f. grafic reprezentând evoluția unui proces format din operații care se repetă în cicluri succesive. (< fr. cyclogramme) Vezi definitia »
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. Vezi definitia »
PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé]. Vezi definitia »
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine. Vezi definitia »