SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț. Vezi definitia »

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. Vezi definitia »

corcoréț, corcoréți, s.m. (reg.) măr pădureț. Vezi definitia »

târléț s.n. (reg.) turmă mică. Vezi definitia »

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »