Definita cuvantului pogîrci
pogîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pogîrci
stârmocí, stârmocésc, vb. IV (reg.) a pierde vremea. Vezi definitia »
piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni. Vezi definitia »
CINCIZÉCI num. card. Număr situat în numărătoare între patruzeci și nouă și cincizeci și unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (în locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intră în componența num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „câte” intră în componența num. distributiv) Vin câte cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [Var.: cinzéci num. card.] – Cinci + zeci. Vezi definitia »
stârlíci s.m. pl. (reg.) pete roșii pe piele; strelici. Vezi definitia »
cu lipici expr. (d. persoane) atrăgător, seducător. Vezi definitia »