plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat). Vezi definitia »

PENIȘOÁRĂ, penișoare, s. f. Peniță (1). – Pană¹ + suf. -ișoară. Vezi definitia »

pentru unii mumă, pentru alții ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relațiile cu oamenii. Vezi definitia »

SEBOPOIÉZĂ s.f. Secreție de sebum. [Pron. -po-ie-. / < fr. sébopoïèse]. Vezi definitia »

SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. – Din fr. synaxe, ngr. sínaxis. Vezi definitia »