STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). II. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță. Vezi definitia »

APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

TÂROMEÁLĂ, târomeli, s. f. (Reg.) Faptul de a târomi; lene, moleșeală, lâncezeală. Vezi definitia »

pătrărícă s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru cereale de un sfert de baniță. Vezi definitia »

AEROTERMODINÁMICĂ s. f. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. (< fr. aérothermodynamique) Vezi definitia »