potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). Vezi definitia »

ÁLBĂ s.f. Veche formă de poezie provensală. [< prov. alba, cf. lat. alba – zori]. Vezi definitia »

soráștină, soráștine, s.f. (reg.) parte a unui deal sau a unui munte care este luminată de soare. Vezi definitia »

SUSPÁNTĂ, suspante, s. f. Fiecare dintre corzile unei parașute, care leagă pânza de hamul prins de corpul parașutistului. [Var.: suspéntă s. f.] – Din fr. suspente. Vezi definitia »

maramoáică s.f. (reg.) dans popular cu strigături. Vezi definitia »