Definita cuvantului polei
poleí (poleiésc, poleít), vb. – A suri, a acoperi cu un strat subțire de metal. Megl. puliăés, puliăiri. Sl. polijati „a risipi” (Tiktin). Legătura cu gr. ψυλλεῖον printr-o var. ionică σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabilă. Cf. lei. – Der. poleială, s. f. (aurire; lustru superficial; foiță de metal, strălucire); poleitor, s. m. (cel care poleiește); poleitură, s. f. (poleire; obiect poleit); polei, s. n. (strat subțire de gheață), cf. sl. polediti sę „a se acoperi cu polei” și polegniță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu polei
POTURÉI s. m. pl. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui poturi. – Poturi + suf. -ei. Vezi definitia »
DEI-/DEO- elem. „zeu, zeitate”. (fr. déi-, déo-, cf. lat. deus) Vezi definitia »
HÓCHEI s. n. joc sportiv pe iarbă sau pe gheață, care se dispută între două echipe, jucătorii căutând să introducă în poarta adversă o minge mică din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose. (< engl., fr. hockey) Vezi definitia »
mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: mârsâi / Pl: mârseie / E: es cf bg Ð?Ñ?Ñ?Ñ?Ð?Ð?Ñ? Ð?Ñ?Ñ?Ñ?Ð?Ð?Ð?] (Îvr) Dorință trupească Si: (îvr) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune. Vezi definitia »
Dealurile Chimiei s. pr. denumire generică dată vinurilor de calitate inferioară, contrafăcute și chimizate. Vezi definitia »