ignéu, ignée, adj. (înv.) 1. de natura focului. 2. produs de foc. Vezi definitia »

CANCEU (‹ magh.) s. n. Cană de ceramică smălțuită și decorată, înaltă, cu gîtul strîmt, cu buza largă și cu mîner; răspîndită în Transilvania. Vezi definitia »

VINDIRÉU s. m. v. vindereu. Vezi definitia »

CONTRAPLONJÉU, contraplonjeuri, s. n. (Cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forță, de înălțare. – Din fr. contre-plongée. Vezi definitia »

POPLITÉU adj., s.n. (Mușchi) al jaretului. [Pron. -teu. / < fr. poplité, cf. lat. poples – jaret]. Vezi definitia »