Definita cuvantului poliță
póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
VELEÁNȚĂ s. f. v. velință. Vezi definitia »
MEROBLÁSTICĂ s.f. – V. meroblastic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
ȘEVALIÉRĂ s. f. inel cu sigiliu. (< fr. chevalière) Vezi definitia »
SPLANHNOPTÓZĂ s.f. (Med.) Visceroptoză. [< fr. splanchnoptose, cf. gr. splanchnon – viscere, ptosis – cădere]. Vezi definitia »
válmă s. f. – În expresia de-a valma: claie peste grămadă. Sl. valŭmŭ, de la valŭ, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme. – Der. vălmaș (der. devălmaș), s. m. (coproprietar); (în)vălmăși, vb. (a amesteca, a arunca în dezordine; a confunda, a încurca, a zăpăci); (în)vălmășag, s. n. (amestec, luptă); (în)vălmășeală, s. f. (îngrămădire, încăierare); valmeș, adv. (amestecat, confuz). Vezi definitia »