Definita cuvantului poliță
póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
șúflă2, șúfle, s.f. (reg.) nasture de metal. Vezi definitia »
lúptă (lúpte), s. f. – Bătălie. – Mr. (luftă). Lat. lucta (Meyer 247; Pușcariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it. lotta, fr. lutte, sp. lucha, port. luta, alb. ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der. lupta, vb. (a se bate), din lat. luctāre (Pușcariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr. alumtu, alumtare, it. lottare, prov., sp. luchar, fr. lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adj. (înv., care luptă); luptător, s. m. (militar); înlupta, vb. (Trans. de S., a învinge). Vezi definitia »
PSEUDOTUBERCULÓZĂ s. f. grup de boli care, prin aspect macroscopic, amintesc de tuberculoză. (< fr. pseudotuberculose) Vezi definitia »
MUTAGENÉZĂ s.f. Schimbare a mesajului genetic cu ajutorul unui agent mutagen. [< fr. mutagenèse, cf. lat. mutatio – schimbare, gr. genesis – naștere]. Vezi definitia »
ASTROÍDĂ s. f. curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. (< fr. astroïde) Vezi definitia »